Credinţă & superstiţii


Cu cîteva zile în urmă am fost invitat să merg la casa unor tineri pentru a ne ruga împreună pentru pruncul lor nou-născut. Spre bucuria mea, această practică deja a prins rădăcini în Portugalia şi sînt tot mai mulţi credincioşii care solicită ca preotul să meargă la ei şi împreună să se roage şi să mulţumească Domnului pentru naşterea pruncului, pe care-l primesc ca un dar de la Dumnezeu. Este îmbucurător faptul că mulţi ortodocşi de aici încetează de a mai cere ca “să le fie făcute apele”, expresie încă des folosită, chiar dacă puţini înţeleg de fapt ce cer şi despre care ape este vorba, căci întrebaţi fiind, răspund cu multă jenă că nu ştiu.

Întotdeauna am considerat că practica mergerii la casa nou-născutului, prevăzută clar şi de Molitfelnic, este de un real folos şi pentru preot, ea oferindu-i o şansă în plus să cunoască viaţa cotidiană a enoriaşilor, iar părinţii, dacă se gândesc deja la botezul copilului, au ocazia să asculte o primă cateheză baptismală. Este important ca preotul, în calitatea sa de slujitor al Domnului, să meargă şi să ducă în casele şi în sufletele credincioşilor lumina, harul şi binecuvîntarea lui Dumnezeu, dar nu să aştepte ca să vină o bătrînică şi să “transporte” această binecuvîntare într-o sticlă cu apă. S-au terminat deja şi timpurile, cînd Biserica era cumva nevoită să recurgă la “serviciul” acestor bătrînele.

Revenind la tinerii de care am amintit mai sus, nu vreau să se creadă că-i scot în prăjină, dezvăluind superstiţiile aflate la ei, de care pînă acum n-am mai auzit, ci-mi doresc ca atît ei cît şi cititorii înşelaţi de superstiţii să le lepede cît mai curînd. Aşadar, ajungînd în casa lor, i-am întrebat dacă au în casă icoana Domnului nostru Iisus Hristos sau a Preasfintei Sale Maici, la care tînăra mămică răspunse repede că o are şi deja le-a şi aşezat cum se cuvine. Aici mi-a trezit mirarea, căci nicăieri nu se vedea nici o icoană. Văzîndu-mă nedumerit, ea a ridicat repede salteaua din pătucul pruncului, unde văzu-i aşezate alături o icoană mică, o biblie, o cruce şi un cuţit. Nu lipsea nici aţa roşie legată de piciorul pruncului. Mare i-a fost ei dezamăgirea, cînd în loc de laudă a primit mustrarea preotului. Şi mai că nici nu înţelegea de ce o mustru, căci făcuse exact aşa cum i-au spus “alţii”, iar singurul lucru de care “nu era sigură” era faptul că în loc de o “cruce ortodoxă” a pus una “catolică” şi nu ştia dacă v-a avea efect sau nu?

Multe se pot spune în legătură cu superstiţiile care încă bîntuie prin poporul nostru, dar mi se pare că vinovaţi de păstrarea acestora în remorca conştiinţei lui religioase sînt tocmai preoţii, care-şi văd slujirea împlinită doar prin binecuvîntarea apelor din sticlele babelor.

Apropo, ştiaţi că doar Molitfelnicul românesc are o rugăciune specială de binecuvântare a apei pentru femeia lehuză şi pruncul nou-născut? Slavii şi grecii nici n-au auzit de aşa ceva. Şi mă întreb dacă noi suntem mai credincioşi sau poate mai superstiţioşi ca alţii…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alte subiecte, Portugalia / Португалия, Viaţa Bisericii / Церковная Жизнь și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Credinţă & superstiţii

  1. valeriu zice:

    Buna seara parinte si binecuvinteaza!
    Cu siguganta Dumnezeu o sa va rasplateasca pentru buna invatatura care o transmiteti poporului ce vi s-a incredintat si pentru multa grija care o purtati fata de el.
    Dumnezeu sa va intareasca in toate.
    Doamne ajuta!

  2. nor zice:

    chiar daca numai molitfelnicul romanesc are rugaciunea de binecuvantare a apei pentru femeia lehuza totusi romanii in marea lor parte imediat dupa botez cheama preotul acasa pentru rugaciunile care sa le citeasca mamei si pruncului insa in moldova imediat dupa nastere vin la biserica sa „faca apa”, si aceste au fost promovate de preoti care is scoliti totusi in scolile teologice ruse precum odesa, sanktpetrburg, kiev, serghiev posad…aici nu e vina numai a credinciosilor pentru ca ei fac ce li se cere si daca li sa spus sa aduca o sticla de apa la biserica asta a facut si asa sa impamantinit acest lucru care este specificat in molitfelnic numai ca totusi in el este specificat ca imediat dupa nastere cineva din familie sa aduca un fas cu apa la biserica …….iar la opt zile dupa nastere preotul sa mearga acasa ca sa citeasca rugaciunea de punere a numelui……….

    • lusortodoxia zice:

      Da, este adevărat că majoritatea credincioşilor romăni imediat după naştere cheamă preotul acasă şi acesta este un lucru cunoscut nouă. Noi de fapt nu aruncăm nici-o piatră în Molitfelnicul romănesc sau în practica bisericească română, ci doar adresăm o întrebare retorică, care denotă că această rugăciune nu este generalizată şi nici măcar cunoscută în întreaga Ortodoxie. Deaceea nu vă simţiţi ofensaţi şi nici nu vă grăbiţi să reproşaţi că uite chipurile ne învinuiţi pe noi, dar de fapt sînteţi voi că practicaţi ceea ce criticaţi.

Scrie un comentariu sau o impresie la acest subiect:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s